JURNAL DE ACTIVITĂȚI (#7)

Școala „Col. Constantin Langa” Miroslava, jud Iasi, 7-8.05.2025. Clasele primare și gimnaziale

Școala gimnazială Pribești, jud. Vaslui 9.05.2025

Miercuri a fost zi dedictă piticilor din clasele primare, iar joi le-a fost dedicată celor mari din Miroslava (1). Vineri am călătorit la Pribești (2), în jud. Vaslui: dimineața ne-am întâlnit cu cei mici, după-amiaza, cu cei de gimnaziu.

Despre cât sunt de fantastici copiii din Școala „Col. Constantin Langa” Miroslava (1), am mai povestit și am să vă mai povestesc. Mai ales despre cei de-a VIII-a, care sunt… uau! Parcă au făcut un pas de uriaș odată cu luarea buletinului. Dacă la a VII-a se glumește, se mai întinde coarda iar replicile încă mai au iz de copilărie, la a VIII-a sunt aproape de nerecunoscut: sunt maturi, sunt citiți, au păreri argumentate și asumate iar dezbaterile sunt de alt calibru. Știți cum am ieșit de la a VIII-a C? Radiind! Dacă ei sunt adulții de mâine, cred că suntem pe calea cea bună. Felicitări părinților și mentorilor pentru direcția pe care le-au dat-o!

Mai departe vreau să vă povestesc despre fantasticii de la Pribești (2). Mai ales pentru că am avut un observator și un critic desăvârșit în asistență: Andrei, 11 ani. Având liber de la școala lui, l-am luat cu noi. La Pribești, fiind clase mai puțin numeroase, ne-am întâlnit cu I-a și a II-a – prima oră, apoi cu a III-a și a IV-a și cu gimnaziu, separat. La cei mici, totul a decurs șnur: cu poveste, ciorapi, neuronii oglindă conectați cu toate dendritele și joacă.

La cei mari, am schimbat complet foaia, tonul, vocabularul, structura orei. Ba chiar le-am adus și un creier (mulaj de plastic) de care ne-am folosit pentru a povesti despre maturitate, asumare și, mai ales, atașament. Povestea e lungă pentru că și subiectul cu bullyingul e vast iar ei au deja noțiunile teoretice și… experiență. Ideile curg unele din altele cu concluzia că, până la 21-24 de ani, e musai să-și asculte părinții sau adulții semnificativi din viața lor – lucru fără de care nu se poate petrece maturizarea asta la care toți adolescenții visează. Independența. Pentru unii am văzut că asta e o veste semi-proastă. Din fericire, se pare că noi, ca personaje venite din exterior, avem o grămadă de credibilitate. Părinții de adolescenți știu: dacă le spun ei că merele-s dulci, dolescenții sunt tentați să pună asta la îndoială. Dar dacă vine cineva, un outsider interesant, care le zice că au gust de banană violet, s-ar putea ca ei să-l creadă pe cel din urmă. Asta doar dacă atașamentul față de părinți nu e chiar foarte bine cimentat.

Să revin la observatorul nostru aprig, Andrei. Prima dată a ținut să spună că mă maimuțăresc prea mult atunci când povestesc celor mici. Dacă a văzut treaba asta utila? Da, foarte utilă. Maimuțăreală cu folos, deci: am luat notă bună la conectare. A observat diferența foarte mare de abordare dintre primar și gimnaziu. Și asta, pe bună dreptate.

Gimnaziul a venit chitit ca să participe la un concurs de populariate care înseamnă inclusiv lupte subtile pentru poziții de lupișori alfa și testarea celui din față în toate formele disponibile. Ceea ce este, dovedit și unanim confirmat de către toți specialiștii, normal. Nu te duci la gimnaziu dacă n-ai în tolbă stăpânire, abilitatea de a pune limite ferme și instrumente actualizate de captare a atenției, mai ales dacă vrei să vorbești despre durerosul bullying. Și, ceea ce poate fi decisiv, replici bune la orice, dar mai ales pentru valorizarea auditoriului.

Andrei mi-a spus că Dar tu, când zic eu vreo prostie, nu spui că-i interesantă și că merită s-o discutăm. Acum am văzut că ai făcut asta. Ei?

Clarificare: adolescenții, nu că zic prostii, dar vin cu replici aparent anapoda care, de fapt, ascund sau transmit altceva. De obicei, din două-trei întrebări, pornind de la un răspuns gen: îi dau două-n freză, aceștia ajung la concluzii care îi surprind chiar și pe ei.

Continuare: aici Andrei m-a prins în capcană și mi-a și dat o lecție sub formă de bobârnac peste parentingul personal. Se pare că mai am de reflectat la acest aspect, ceea ce este de bine. Mulțumesc, Andrei!

Concluzia zilei este că avem niște copii unimitori și deștepți în multe feluri. Și că, dacă le lipsește ceva ca să se desăvârșească, este, probabil, timpul, atenția și dragostea necondiționată din partea adulților. Acceptarea lor. Pentru că sunt, fiecare în parte, niște fabuloși!

Mulțumiri speciale:

• tuturor cadrelor didactice de la Școala Pribești care ne-au primit cu drag, brațele deschise și curiozitate,
• D-nei Prof. Dana Damian care ne facilitează misiunea de a ajunge la elevii din Pribești și Codăești și care face ca totul să fie ușor acolo unde, la o primă vedere, pare complicat.